EDWIN SCHARFF | Ehrenmal, 1931/32
Eine Botschaft von Johannes Stahl, Kurator
Eine persönliche Botschaft
von Johannes Stahl
Eine Botschaft von Johannes Stahl, Kurator
Drei Denkanstöße am Donauufer
Zwischen Ulm und Neu-Ulm befindet sich eine kleine Donauinsel, welche den Strom dort in die große und die kleine Donau unterteilt. Heute ist die Donau stark angeschwollen und über die Ufer getreten. Es hat heftige Regengüsse gegeben. Selbst die Nutrias und die Schwäne, die üblicherweise in der stillen „kleinen Donau“ gerne unterwegs sind, tun sich mit der entstandenen reißende Strömung schwer. Zahlreiche Menschen sind gekommen, um diese für sie im Grunde unbegreifliche Natur-Entwicklung wahrzunehmen. Für sie bedeutet das: Fotografieren.
Für die Insel hat der aus Neu-Ulm stammende Künstler Edwin Scharff 1931 ein Mahnmal geschaffen. Ausgeschrieben war es eigentlich als Kriegerdenkmal. Dann aber hat der Bildhauer nicht etwa Krieger dargestellt, sondern ausschließlich Menschen, die Opfer des Krieges sind und unter ihm leiden. Auf den vier Seiten des Pfeilers sind die trauernde Witwe zu sehen, die Mutter mit Kind, der Vater, der seinen Sohn daran hindert eine Waffe zu erheben und der alte vergreiste Fischer. Das Denkmal besteht aus Steinen, die vorher zu den Festungsanlagen der Reichsfestung Ulm gehörten. Auch in dieser Hinsicht könnte man von einer Konversion sprechen. Auf grausame Weise hat dieses Mahnmal wieder an Aktualität gewonnen. Der Krieg ist nach Europa zurückgekehrt. Viele Menschen haben jetzt große Probleme sich zu positionieren mit ihren Einschätzungen, Haltungen und Handlungen. Heute aber weist das Hochwasser darauf hin, dass es seit längerem auch eine ganze Reihe anderer Probleme gibt, um die man sich kümmern muss. Immerhin ist der Klimawandel menschengemacht. Die Starkwetter-Ereignisse hängen damit eng zusammen.
Gegenüber, am Ulmer Ufer befindet sich seit einigen Jahren ein Denkmal für den wagemutigen Schneider von Ulm. Im Grunde hatte dieser wagemutige Flugpionier Pech. Seine Berechnungen, dass ein Mensch von einem höheren Standpunkt mit Flügeln ausgestattet eine Weile fliegen könnte: sie waren im Grunde genommen nicht falsch. Aber man braucht dafür eine gewisse Thermik. Ivo Weber, eine in solchen Fragen oftmals zuverlässige Quelle, hat mir gesagt, dass es über einem Wasser üblicherweise keine Thermik gibt und dass der arme Schneider von Ulm höchstwahrscheinlich vor allem daran gescheitert ist dass er – trotz des eigenen unguten Gefühls dabei – aus repräsentativen Gründen seinen Ausgangspunkt so dicht an der Donau wählen sollte. Auch diese Skulptur mit ihrem spiralförmigen Treppenaufgang, der sich im Chaos unzugänglicher Stufen verliert: man kann ihn wie ein Mahnmal sehen. Nun bin ich normalerweise nicht geneigt eine Skulptur derart eingrenzen und auf einen einzigen Inhalt hin zu betrachten. Aber die heutige Technologie des Fliegens beschäftigt mich schon sehr lange, genauer gesagt: ihre selbstverständlich wirkende Integration in den Alltag so viele Menschen; und der ökologische Tribut, den wir dafür zahlen müssen. Der unterhalb dieses Kunstwerks verlaufende Radweg jedenfalls ist wegen des Hochwassers gesperrt; Ivo Weber wird zunächst seine langsame Eselwanderung an der Donau entlang nicht fortsetzen können.
Es ist nicht ganz so still am Donauufer. Von Zeit zu Zeit hört man ein möglicherweise irgendwo vergessenes Alarmsignal eines untergegangenen Ursprungs, welches seit vielen Stunden vergeblich wegen des Hochwassers warnt und sich dabei mit dem ansonsten beruhigenden, heute aber latent bedrohlichen Geräusch des dahin fließenden Wassers mischt.
A message from Johannes Stahl, curator
Three thought-provoking ideas on the banks of the Danube
Between Ulm and Neu-Ulm there is a small Danube island that divides the river into the large and small Danube. Today the Danube is very swollen and has burst its banks. There have been heavy downpours. Even the nutrias and swans, which usually enjoy travelling in the quiet ‘Little Danube’, are struggling to cope with the raging current. Numerous people have come to see this natural development, which is basically incomprehensible to them. For them, this means taking photographs.
The artist Edwin Scharff from Neu-Ulm created a memorial for the island in 1931. It was actually intended as a war memorial. However, the sculptor did not depict warriors, but only people who were victims of war and suffered as a result. The four sides of the pillar depict a grieving widow, a mother and child, a father preventing his son from raising a weapon and an old, ageing fisherman. The monument is made of stones that previously belonged to the fortifications of the imperial fortress of Ulm. In this respect, too, one could speak of a conversion. In a cruel way, this memorial has regained its topicality. The war has returned to Europe. Many people are now having great difficulty positioning themselves with their judgements, attitudes and actions. Today, however, the floods are a reminder that there have been a whole range of other problems to deal with for some time. After all, climate change is man-made. The severe weather events are closely linked to this.
A few years ago, a monument to the daring tailor of Ulm was erected on the opposite bank of the river Ulm. Basically, this daring aviation pioneer was unlucky. His calculations that a person equipped with wings could fly for a while from a higher vantage point: they were basically not wrong. But you do need a certain amount of thermal lift. Ivo Weber, an often reliable source in such matters, told me that there are usually no thermals over water and that the poor tailor from Ulm most probably failed mainly because he chose his starting point so close to the Danube for representative reasons – despite his own uneasy feeling about it. This sculpture with its spiral staircase, which gets lost in the chaos of inaccessible steps, can also be seen as a memorial. Now, I am not normally inclined to narrow down a sculpture in this way and view it in terms of a single content. But today’s technology of flying has been on my mind for a very long time, more precisely: its seemingly natural integration into the everyday lives of so many people; and the ecological toll we have to pay for it. In any case, the cycle path running below this work of art is closed due to flooding; Ivo Weber will not be able to continue his slow donkey hike along the Danube for the time being.
It is not quite so quiet on the banks of the Danube. From time to time you can hear an alarm signal, possibly forgotten somewhere, from a lost source, which has been warning in vain for many hours about the high water, mingling with the otherwise calming but today latently threatening sound of the flowing water.
Un mesaj de la Johannes Stahl, curator
Trei gânduri pe malul Dunării
Între Ulm și Neu-Ulm se află o mică insulă pe Dunăre, care împarte râul în două brațe: Dunărea Mare și Dunărea Mică. Astăzi, din cauza ploilor torențiale, Dunărea a crescut și a ieșit din matcă. Chiar și nutria și lebedele, care de obicei navighează liniștite pe Dunărea Mică, se luptă acum cu curenții puternici. Mulți oameni s-au adunat să vadă această transformare impresionantă a naturii, ceea ce înseamnă: să facă fotografii.
În 1931, artistul Edwin Scharff, originar din Neu-Ulm, a creat un memorial pe această insulă. Deși inițial era destinat să fie un monument pentru soldați, sculptorul a reprezentat oameni obișnuiți care suferă din cauza războiului. Pe cele patru laturi ale pilonului sunt sculptate o văduvă îndurerată, o mamă cu copilul ei, un tată care își oprește fiul să ridice o armă și un bătrân pescar decrepit. Monumentul este realizat din pietre care făceau parte din fortărețele Reichsfestung Ulm, reprezentând un fel de conversie. Din păcate, acest memorial a devenit din nou actual, deoarece războiul s-a întors în Europa. Mulți oameni au dificultăți în a-și defini poziția în această situație, cu opinii, atitudini și acțiuni diferite. Totuși, inundațiile de astăzi subliniază că există și alte probleme pe care trebuie să le abordăm, cum ar fi schimbările climatice, care sunt cauzate de om. Evenimentele meteorologice extreme sunt strâns legate de acest fenomen.
Pe malul Ulmului, se află un monument dedicat curajosului croitor din Ulm. Acest pionier al zborului a avut, în esență, ghinion. Calculațiile sale, că un om ar putea zbura de pe un punct înalt cu aripi, nu erau greșite, dar era nevoie de o anumită termică. Ivo Weber, o sursă de încredere în astfel de chestiuni, mi-a spus că deasupra apei nu există de obicei termică, iar croitorul din Ulm probabil a eșuat pentru că a trebuit să își aleagă punctul de plecare aproape de Dunăre din motive de reprezentare, în ciuda sentimentelor sale de neliniște. Această sculptură cu scara sa spiralată, care se pierde în haosul treptelor inaccesibile, poate fi privită ca un memorial. De obicei, nu îmi place să limiteze o sculptură la un singur sens, dar tehnologia modernă a zborului și integrarea sa aparent naturală în viața de zi cu zi a multor oameni mă preocupă de mult timp, precum și tributul ecologic pe care îl plătim pentru aceasta. Pista de biciclete de sub această operă de artă este închisă din cauza inundațiilor; Ivo Weber nu își va putea continua drumeția lentă pe malul Dunării cu măgarul său.
Malul Dunării nu este complet liniștit. Din când în când, se aude un semnal de alarmă uitat undeva, care avertizează în zadar de multe ore din cauza inundațiilor, amestecându-se cu sunetul liniștitor, dar amenințător al apei curgătoare.
