HARALD NAEGELI | Skelett aus dem Zyklus Totentanz
Eine Botschaft von Jochen Heufelder, Fuhrwerkswaage Köln
Un mesaj de la Jochen Heufelder, Fuhrwerkswaage Köln
Harald Naegeli, Skelett, Köln, St. Cäcilien/Museum Schnütgen, 1989
(Foto: Rheinisches Bildarchiv / Marion Mennicken, 2016)
Eine persönliche Botschaft
von Jochen Heufelder
Eine Botschaft von Jochen Heufelder, Fuhrwerkswaage Köln
Harald Naegeli
Skelett aus dem Zyklus Totentanz | 1989
Standort
Schnüttgen Museum, Köln
Der Totentanz von Harald Naegeli war zunächst unerwünscht, da unerlaubt angebracht. Er blieb aber irgendwie erhalten – nun wird er geschützt. Eine ambivalente Entwicklung, zugleich auch Zeugnis für den Wandel von Wahrnehmung über die Zeit. Zudem das letzte Exemplar einer Reihe verwandter Arbeiten des Künstlers in Köln. Mit großer Versiertheit sprayte Naegeli ein ‘lebensgroßes‘ Gerippe in den vermauerten westlichen Torbogen der Kirche St. Cäcilien. Sind Kirchen nicht traditionell Orte für die Hoffnung auf Wiederauferstehung und einer Präsenz im Jenseits? Aber wie? Als Skelett?
Andererseits hat die Graffitiarbeit Naegelis 35 Jahre allen irdischen Versuchen einer Übermalung und somit Auslöschung widerstanden – und ‘überlebt‘. Im Diesseits – als Skelett. Die dynamische Darstellung des Gerippes assoziiert Tanz, obwohl beidseitig mit den Armen am Torbogen abgestützt. Naegelis tanzender Triumph über den Tod, oder doch die Kirche als Stütze?
Wie auch immer: in diesen Zeiten bedarf es der Zuversicht auf ein Überleben. Im Diesseits wie im Jenseits. Mit oder ohne Kirche. Kunst belebt das Bewusstsein – auch hierfür. Vielschichtig!
A message from Jochen Heufelder, Fuhrwerkswaage Cologne
Harald Naegeli
Skeleton from the cycle Dance of Death | 1989
Location
Schnüttgen Museum, Cologne
Harald Naegeli’s Dance of Death was initially unwanted, as it had been installed without authorisation. However, it somehow survived – and is now protected. An ambivalent development, but at the same time a testimony to the change in perception over time. It is also the last in a series of related works by the artist in Cologne. With great skill, Naegeli sprayed a ‘life-size’ skeleton into the walled western archway of St Cecilia’s Church. Aren’t churches traditionally places for the hope of resurrection and a presence in the afterlife? But how? As a skeleton?
On the other hand, Naegeli’s graffiti work has resisted all earthly attempts to paint it over and thus erase it for 35 years – and has ‘survived’. In this world – as a skeleton. The dynamic depiction of the skeleton is associated with dance, although it is supported on both sides by the archway with its arms. Naegeli’s dancing triumph over death, or the church as a support?
Either way: in these times, confidence in survival is needed. In this world as in the hereafter. With or without the church. Art revitalises consciousness – for this too. Multi-layered!
Un mesaj de la Jochen Heufelder, Fuhrwerkswaage Köln
Harald Naegeli
Schelet din ciclul Dansul Morții | 1989
Locație
Muzeul Schnüttgen, Köln
„Totentanz” (Dansul Morții) al lui Harald Naegeli a fost inițial nedorit, deoarece a fost realizat ilegal. Totuși, a rămas oarecum intact – acum fiind protejat. O dezvoltare ambivalentă, fiind în același timp o mărturie a schimbării percepției de-a lungul timpului. De asemenea, este ultimul exemplar al unei serii de lucrări similare ale artistului în Köln. Cu mare pricepere, Naegeli a spray-at un schelet „de mărime naturală” în arcul zidit de pe partea vestică a bisericii St. Cäcilien. Nu sunt bisericile, în mod tradițional, locuri de speranță pentru înviere și o prezență în viața de apoi? Dar cum? Ca schelet?
Pe de altă parte, lucrarea graffiti a lui Naegeli a rezistat timp de 35 de ani tuturor încercărilor de a fi acoperită și, astfel, de a fi ștearsă – și a „supraviețuit”. În această lume – ca schelet. Reprezentarea dinamică a scheletului sugerează un dans, deși este sprijinită de ambele părți cu brațele de arcul bisericii. Triumful dansator al lui Naegeli asupra morții sau, totuși, biserica ca sprijin?
Indiferent de interpretare: în aceste vremuri, avem nevoie de încredere în supraviețuire. În această lume, precum și în cea de apoi. Cu sau fără biserică. Arta reînvie conștiința – și pentru aceasta. Și o face într-un mod complex!
