Gnad | Heilige Grabkirche | Deggendorf
Eine Botschaft von Florian Jung, Denkmalpfleger Landratsamt Deggendorf und Sebastian Nüßl, Diakon, Pfarrgemeinde Sankt Martin, Deggendorf
Eine persönliche Botschaft
von Florian Jung und Sebastian Nüßl
Eine Botschaft von Florian Jung, Denkmalpfleger Landratsamt Deggendorf
Die Grabkirche von Deggendorf
Ich verzichte auf moralische Appelle und beschränke mich auf die Darstellung von Tatsachen. Gerne rufe ich den Betrachter allerdings dazu auf, sich ein Gebäude wie die Grabkirche genau anzusehen und sich über die wesentlichen Zusammenhänge seiner Entstehung und über durchgeführte Veränderungen Gedanken zu machen. Besonders fasziniert es mich, lokale oder regionale Ereignisse vor dem Hintergrund der bayerischen bzw. der deutschen Geschichte zu betrachten. So ist es natürlich kein Zufall, dass die Kritik an der zurecht als antisemitisch eingestuften Gnad in den 1960er Jahren zunahm, als es in der Bundesrepublik zu Studentenprotesten kam und sich entsprechende gesellschaftliche Veränderungen abzeichneten. Vor diesem Hintergrund verwundert es nicht, dass die Diskussionen über die Gnad und den barocken Bilderzyklus im Chor (Darstellungen der Legende von der Hostienschändung) damals emotional geführt wurden.
Die Grabkirche in Deggendorf
Die Bedeutung der im 14. Jahrhundert errichteten Kirche St. Peter und St. Paul lag zunächst in der Verehrung des heiligen Grabes vor allem zur Osterzeit. Etwa mit der Wende vom Mittelalter zur Frühen Neuzeit trat die Erinnerung an eine vermeintliche jüdische Hostienschändung zunehmend in den Vordergrund. So entstand die Wallfahrt zur „Deggendorfer Gnad“, die sich zu einem bedeutenden Wirtschaftsfaktor für die Stadt entwickelte. Vor allem in den 1960er Jahren kam es zu massiver Kritik an diesem lokalen religiösen Brauchtum. Im Jahre 1991 fand die letzte „Gnad“ statt. Unter anderem diese Zusammenhänge kann man anhand des Gotteshauses und seiner Ausstattung erläutern.
Eine Botschaft von Sebastian Nüßl, Diakon, Pfarrgemeinde Sankt Martin, Deggendorf
Die Grabkirche in Deggendorf – Kunst und Ausbeutung
Kunst und Ausbeutung gehören in vielfacher Hinsicht zusammen. Ich erinnere nur an die vielen Bauprojekte, die im Laufe der Jahrhunderte durch eine massive Steuerlast für Bürger finanziert wurden. Auch von einer finanziellen Selbstausbeutung von Künstlern müsste die Rede sein. Ein besonders brutales Beispiel ist die Grabkirche in Deggendorf aufgrund ihrer Planungsgeschichte:
Anfang des 14. Jahrhunderts gab es in Deggendorf eine kleine jüdische Gemeinde. Die Juden hatten aus mehreren Gründen machtvolle Gegner. Sie besaßen attraktive Immobilien am Stadtplatz, einige Deggendorfer hatten bei ihnen Schulden und der theologisch verbrämte Judenhass war ohnehin weit verbreitet.
Die wirtschaftliche Lage in Deggendorf wurde aufgrund einer Heuschreckenplage im Sommer 1338 schwierig. Dies gilt als Auslöser für einen Gewaltausbruch gegen die Deggendorfer Juden im Herbst des Jahres. Tötungsdelikte, Diebstahl der Wertgegenstände und Buchführungsunterlagen und die völlige Vertreibung der Juden waren die Folge.
Durch nun frei gewordenen Grundstücke und Geldmittel wurde der Bau einer Kirche in der Deggendorfer Stadtmitte ermöglicht. Der Wunsch nach einem Gotteshaus in der Innenstadt war groß. Denn die Pfarrkirche Mariä Himmelfahrt stand außerhalb der Stadtmauer. Daher wurde mit der Planung der Grabkirche begonnen und bald auch mit dem Bau. Die dreischiffige Basilika verfügte ursprünglich über keine Turm. Dieser wurde erst 1727, also im Barock, von Michael Fischer errichtet. Er gilt als einer der schönsten Barocktürme in Bayern.
Zur „Rechtfertigung“ der Verbrechen der Deggendorfer Bürger an den Juden erfand man die Geschichte einer Hostienschändung durch Deggendorfer Juden. Selbst die Erinnerung an die Deggendorfer Juden wird gefälscht und zerstört. Mehrere Bilder kamen dazu in die Grabkirche und eine über Jahrhunderte sehr erfolgreiche Wallfahrt zur Grabkirche wurde ins Leben gerufen – die sogenannte Deggendorfer Gnad. Diese entwickelte sich aufgrund der hohen Besucherzahlen zu einem äußerst wichtigen Faktor für die Deggendorfer Geschäftswelt. Erst 1992 wurde diese Wallfahrt – nachdem man zunächst versucht hatte sie durch eine Abtrennung vom judenfeindlichen Ursprung zu retten – vom Regensburger Bischof abgeschafft. Seit 1993 erinnert eine Tafel an der Grabkirche an die Abschaffung. Freilich hat der Oberbürgermeister wegen Gegenstimmen aus allen Fraktionen nicht unterschrieben. Dabei war die Gnad für Deggendorf vor allem ein wirtschaftlich bedeutsames Ereignis und durchaus kein rein kirchliches.
Die Grabkirche ist ein eindringliches Beispiel für Kunst, die auf Vertreibung, Diebstahl und Mord basiert, auf Ausbeutung von Menschen.
A message from Florian Jung, monument conservator at Deggendorf District Office
The burial church of Deggendorf
I refrain from moral appeals and limit myself to the presentation of facts. However, I am happy to encourage the viewer to take a close look at a building like the burial church and to think about the essential contexts of its creation and the changes that have been made. I am particularly fascinated by looking at local or regional events against the backdrop of Bavarian or German history. So it is of course no coincidence that criticism of the Gnad, which was rightly categorised as anti-Semitic, increased in the 1960s when student protests broke out in the Federal Republic and corresponding social changes began to emerge. Against this background, it is not surprising that the discussions about the Gnad and the baroque cycle of pictures in the choir (depictions of the legend of the desecration of the host) were emotional at the time.
The burial church in Deggendorf
The significance of the church of St Peter and St Paul, built in the 14th century, initially lay in the veneration of the Holy Sepulchre, especially at Easter time. Around the turn of the Middle Ages to the early modern period, the memory of an alleged Jewish desecration of the host increasingly came to the fore. This gave rise to the pilgrimage to the ‘Deggendorfer Gnad’, which developed into an important economic factor for the town. Especially in the 1960s, there was massive criticism of this local religious custom. The last ‘Gnad’ took place in 1991. These connections, among others, can be explained with the help of the church and its furnishings.
A message from Sebastian Nüßl, deacon, parish of St Martin, Deggendorf
The grave church in Deggendorf – art and exploitation
Art and exploitation go together in many ways. I need only remind you of the many building projects that have been financed over the centuries by a massive tax burden on citizens. We should also be talking about the financial self-exploitation of artists. The burial church in Deggendorf is a particularly brutal example due to its planning history:
At the beginning of the 14th century, there was a small Jewish community in Deggendorf. The Jews had powerful opponents for several reasons. They owned attractive properties on the town square, some Deggendorf residents were in debt to them and the theological hatred of Jews was widespread anyway.
The economic situation in Deggendorf became difficult due to a plague of locusts in the summer of 1338. This is regarded as the trigger for an outbreak of violence against the Jews of Deggendorf in the autumn of that year. Homicides, theft of valuables and accounting documents and the complete expulsion of the Jews were the result.
The land and funds that had now become available made it possible to build a church in the centre of Deggendorf. There was a great desire for a place of worship in the city centre. The parish church of the Assumption of the Virgin Mary stood outside the city wall. The planning of the burial church therefore began and construction soon started. The three-aisled basilica originally had no tower. This was only erected in 1727, during the Baroque period, by Michael Fischer. It is considered one of the most beautiful baroque towers in Bavaria.
To ‘justify’ the crimes committed by the citizens of Deggendorf against the Jews, the story of a desecration of the host by Deggendorf Jews was invented. Even the memory of the Deggendorf Jews was falsified and destroyed. Several pictures were placed in the burial church and a very successful pilgrimage to the burial church was initiated – the so-called Deggendorfer Gnad. This developed into an extremely important factor for the Deggendorf business community due to the high number of visitors. It was not until 1992 that this pilgrimage was abolished by the Bishop of Regensburg – after an initial attempt had been made to save it by separating it from its anti-Jewish origins. Since 1993, a plaque at the burial church has commemorated the abolition. Of course, the Lord Mayor did not sign the plaque due to opposition from all parliamentary groups. The Gnad was above all an economically significant event for Deggendorf and by no means a purely ecclesiastical one.
The grave church is a haunting example of art based on displacement, theft and murder, on the exploitation of people.
Un mesaj de la Florian Jung, conservator de monumente la Landratsamt Deggendorf
Biserica Memorială din Deggendorf
Renunț la apelurile morale și mă restrâng la prezentarea faptelor.
Încurajez însă cu plăcere privitorul să examineze cu atenție o clădire precum Biserica Memorială și să reflecteze asupra contextelor fundamentale ale originii sale și a schimbărilor realizate. Mă fascinează în mod deosebit să analizez evenimente locale sau regionale în contextul istoriei bavareze și germane.
Criticile intense aduse „Gnad“, corect etichetată ca fiind antisemitică, au început să se intensifice în anii 1960, odată cu protestele studențești din Republica Federală Germană și cu schimbările sociale corespunzătoare. În acest context, nu este surprinzător faptul că dezbaterile despre „Gnad“ și ciclul de picturi baroc din cor (reprezentând legenda profanării ostiei) erau atunci susținute cu o deosebită intensitate emoțională.
Biserica Memorială din Deggendorf
Construită în secolul al XIV-lea, semnificația bisericii Sf. Petru și Paul a constat inițial legată de venerarea Sfântului Mormânt, în special în perioada Paștelui. Începând cu trecerea de la Evul Mediu la Epoca Modernă timpurie, amintirea presupusei profanări a ostiilor evreiești a devenit tot mai prominentă.
Astfel a apărut pelerinajul la „Gnad“ din Deggendorf, care s-a dezvoltat într-un factor economic semnificativ pentru oraș. În special în anii 1960, acest obicei religios local a fost însă supus unei critici masive. În anul 1991 a avut loc ultimul „Gnad“. Aceste conexiuni pot fi cercetate mai amănunțit prin intermediul lăcașului de cult și al decorului său.
Mesajul lui Sebastian Nüßl, diacon, parohia Sfântul Martin, Deggendorf
Biserica Mănăstirii din Deggendorf – Artă și Exploatare
Arta și exploatarea sunt strâns legate în multe privințe. Mă gândesc doar la numeroasele proiecte de construcții finanțate de-a lungul secolelor prin impozite masive percepute de la cetățeni. Ar trebui să amintim și despre auto-exploatarea financiară a artiștilor. Un exemplu extrem de brutal, din cauza istoriei sale de planificare, este Biserica Mănăstirii din Deggendorf.
La începutul secolului al XIV-lea, în Deggendorf exista o mică comunitate evreiască. Evreii aveau mulți inamici puternici, din mai multe motive. Ei dețineau proprietăți atrăgătoare în piața orașului, unii locuitori ai Deggendorf-ului aveau datorii la ei, iar ura teologică împotriva lor era larg răspândită.
În vara anului 1338, invazia de lăcuste a agravat situația economică a orașului, declanșând violențe împotriva evreilor în toamna aceluiași an. Acestea au dus la omoruri, furtul bunurilor de valoare și a documentelor contabile, precum și expulzarea completă a evreilor.
Cu terenuri și fonduri acum disponibile, s-a putut începe construcția unei biserici în centrul orașului Deggendorf. Dorința de a avea o biserică în centrul orașului era mare, deoarece Biserica Parohială Adormirea Maicii Domnului era în afara zidurilor orașului. Astfel, s-a început planificarea și construcția Mănăstiri. Basilica cu trei nave nu avea inițial turn. Acesta a fost construit abia în 1727, în stil baroc, de către Michael Fischer, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase turnuri baroce din Bavaria.
Pentru „justificarea“ crimelor cetățenilor din Deggendorf împotriva evreilor, s-a inventat povestea profanării unor ostii de către evreii din Deggendorf. Chiar și memoria evreilor a fost falsificată și distrusă. Mai multe imagini au fost adăugate în Mănăstire și a fost inițiat un pelerinaj de mare succes către Mănăstire – cunoscut de-a lungul secolelor sub numele de „Deggendorfer Gnad“. Aceasta a devenit un factor extrem de important pentru economia Deggendorf-ului datorită numărului mare de vizitatori. Abia în 1992 a fost desființat acest pelerinaj de către episcopul din Regensburg, după ce inițial s-a încercat să fie salvat prin separarea de originile sale antisemite. Din 1993, o placă de pe Mănăstire amintește de desființarea acestuia. Desigur, primarul nu a semnat din cauza opoziției din toate fracțiunile. În realitate, „Gnad“ a fost pentru Deggendorf mai degrabă un eveniment economic important decât pur religios. Mănăstirea din Deggendorf este un exemplu elocvent de artă bazată pe expulzare, furt, crimă și exploatarea omului de către om.