Németh Ilona, Mészáros Gabi, N. Tóth Anikó, |
Geplantes Denkmal als Gedenken an die in den Kriegen vergewaltigten Frauen in Budapest
Eine Botschaft von Bogata Sárossi, Goethe-Institut Budapest
Eine persönliche Botschaft
von Bogata Sárossi
Eine Botschaft von Bogáta Sárossi, Beauftragte für Programmarbeit, Goethe-Institut Budapest
Németh Ilona, bildende Künstlerin; Mészáros Gabi, Architektin; N. Tóth Anikó, Schriftstellerin, Dichterin
Geplantes Denkmal als Gedenken an die in den Kriegen vergewaltigten Frauen in Budapest
Zum ersten Mal habe ich als junge Frau in dem Roman von Alaine Polcz: Frau an der Front – Ein Bericht (Frau an der Front. Buch von Alaine Polcz, Suhrkamp Verlag über die Vergewaltigungen am Ende des zweiten Weltkrieges ausführlich gelesen. (Auf Deutsch bei Suhrkamp, Übersetzung: Laszlo Kornitzer).
Dies war auch die Zeit des Jugoslawien-Krieges, in der unmittelbaren Nachbarschaft von Ungarn. Es war allgemein bekannt, dass auch in diesem Krieg schreckliche Taten begangen, und Frauen vergewaltigt werden. Später habe ich dann noch in viele Romanen darüber gelesen, und mehrere Spielfilme gesehen, unter anderen zB. Anonyma – Eine Frau in Berlin, oder Esmas Geheimnis – Grbavica.
Das Projekt zum Gedenken an die in den Kriegen vergewaltigten Frauen wurde 2020 von der Hauptstadt Budapest initiiert. Fachlicher Partner ist das Stadtarchiv Budapest, und es wurde ein unabhängiges fachliche Komitee mit der Koordination beauftragt (bestehend aus Historiker:innen, Kunsthistoriker:innen, Archivar:innen)
Das deklarierte Ziel des Projektes ist so formuliert worden:
Von allen Gewalttaten, die während eines Krieges gegen die Zivilbevölkerung begangen wurden, ist die Gewalt gegen Frauen am wenigsten bekannt, obwohl sie Teil des gesellschaftlichen Gedächtnisses ist. Ziel des Projekts ist es, auf der Grundlage historischer und kunsthistorischer Forschungen durch die Kunst ein gesellschaftliches Verständnis für dieses Thema zu fördern.
Mit der Errichtung des Denkmals für die in Kriegen vergewaltigten Frauen, das unter Berücksichtigung der in der Konsultationsreihe aufgeworfenen Fragen und Empfindlichkeiten geschaffen wird, möchte die Stadt Budapest einen geistigen und physischen Raum schaffen, der dazu beiträgt, das Trauma auf gesellschaftlicher Ebene zu verarbeiten, und gleichzeitig heutige und künftige Generationen daran erinnert, dass so etwas nicht (immer wieder) passieren darf. Die Gedenkstätte wäre auch ein Mahnmal für persönliche Geschichte/Geschichten.
Das Projekt besteht aus drei Teilen:
1) Ein Aufruf, persönliche Geschichten und Dokumente über den Alltag der Zivilbevölkerung während den Kriegen und Revolutionen des 20. Jahrhunderts berichten, und derüber reflektieren, wie die Gewalt (jegliche Gewalt) Teil des Alltags wurde. Dies findet in einem gemeinsamen Archiv ihren Platz und kann so überliefert werden.
2) Ein Forschungsprojekt erforscht die miteinander verflochtene Geschichte des öffentlichen Raums, der Denkmäler und der Stadt, und möchte das Bewusstsein für die Traditionen, die Kontexte und die zeitgenössischen Tendenzen und die Sprache der monumentalen Kunst schärfen.
3) 2021 wurde eine öffentliche künstlerische Ausschreibung für ein Denkmal ausgeschrieben. 2022 wurde durch eine Fach-Jury das Konzept ausgewählt, das verwirklicht werden sollte.
Das Künstlerinnenkollektiv, das gewonnen hat, besteht aus: Németh Ilona, bildende Künstlerin; Mészáros Gabi, Architektin; N. Tóth Anikó, Schriftstellerin, Dichterin
Ihr Konzept ist zu sehen unter:
https://www.elhallgatva.hu/elhallgatva-haborukban-megeroszakolt-nok-emlekezete-emlekmupalyazat-legjobb-helyezest-elert-tervei/
Das Denkmal soll auf einem leeren Grundstück in der Burg (Buda) errichtet werden. Der Antrag auf Baugenehmigung wurde zu den entsprechenden Behörden eingereicht, hoffentlich kann das Denkmal bis Ende 2025 verwirklicht werden. Das Goethe-Institut trug auch zu dem Projekt bei, indem es für das Forschungsprojekt das Zustandekommen eines Video-Interviews mit der Gedächtnisforscherin Aleida Assmann unterstützt hat:
Gespräch mit Aleida Assmann:
https://www.youtube.com/watch?v=sLsq-Xb1eyo
Ich finde es sehr wichtig, dass die Traumata der vergewaltigten Frauen im kollektiven Gedächtnis nicht nur durch Bücher und Filme verankert werden, sondern auch im öffentlichen Raum einen Platz finden, womit, durch Erleben des Ortes breitere Schichten der Bevölkerung darüber erfahren.
Un mesaj de la Bogáta Sárossi, responsabilă pentru programe, Goethe-Institut Budapesta
Németh Ilona, artistă plastică; Mészáros Gabi, arhitectă; N. Tóth Anikó, scriitoare, poetă
Monumentul planificat în memoria femeilor violate în timpul războaielor din Budapesta
Pentru prima dată am citit detalii despre violurile de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în romanul lui Alaine Polcz: Femeie pe front – O mărturie (Frau an der Front, carte de Alaine Polcz, editura Suhrkamp, traducere: Laszlo Kornitzer). Aceasta a fost și perioada războiului din Iugoslavia, în vecinătatea imediată a Ungariei. Era cunoscut că și în acest război au fost comise fapte îngrozitoare și că femeile au fost violate. Mai târziu, am citit despre acest subiect în multe romane și am văzut mai multe filme, printre care Anonyma – Eine Frau in Berlin, și Esmas Geheimnis – Grbavica.
Proiectul în memoria femeilor violate în timpul războaielor a fost inițiat în 2020 de capitala Budapesta. Partenerul de specialitate este Arhiva Orașului Budapesta, iar un comitet independent de specialiști (format din istorici, istorici de artă, arhivari) a fost ales pentru coordonare.
Scopul declarat al proiectului este formulat astfel: Dintre toate actele de violență comise împotriva populației civile în timpul unui război, violența împotriva femeilor este cel mai puțin cunoscută, deși face parte din memoria colectivă. Proiectul își propune să promoveze înțelegerea socială a acestui subiect prin artă, bazându-se pe cercetări istorice și artistice.
Prin ridicarea unui monument pentru femeile violate în timpul războaielor, ținând cont de întrebările și sensibilitățile ridicate în cadrul seriei de consultări, orașul Budapesta dorește să creeze un spațiu mental și fizic care să contribuie la procesarea traumei la nivel social și, în același timp, să reamintească generațiilor de astăzi și celor viitoare că așa ceva nu trebuie să se mai întâmple. Memorialul ar fi, de asemenea, un omagiu adus istoriilor personale.
Proiectul este format din trei părți:
- Un apel pentru povești personale și documente despre viața de zi cu zi a populației civile în timpul războaielor și revoluțiilor din secolul XX, reflectând asupra modului în care violența (de orice fel) a devenit parte din viața cotidiană. Acestea vor fi păstrate într-o arhivă comună.
- Un proiect de cercetare care explorează istoria interconectată a spațiului public, a monumentelor și a orașului, dorind să crească conștientizarea tradițiilor, contextelor, tendințelor contemporane și limbajului artei monumentale.
- În 2021 a fost lansat un concurs public de artă pentru un monument. În 2022, un juriu de specialitate a selectat conceptul care urmează să fie realizat.
Colectivul de artiste care a câștigat este format din: Németh Ilona, artistă plastică; Mészáros Gabi, arhitectă; N. Tóth Anikó, scriitoare, poetă. Conceptul lor poate fi văzut aici: https://www.elhallgatva.hu/elhallgatva-haborukban-megeroszakolt-nok-emlekezete-emlekmupalyazat-legjobb-helyezest-elert-tervei/
Monumentul va fi ridicat pe un teren în cetatea Buda. Cererea de autorizație de construire a fost depusă la autoritățile competente, iar speranța este ca monumentul să fie finalizat până la sfârșitul anului 2025. Goethe-Institut a contribuit la proiect prin sprijinirea realizării unui interviu video cu cercetătoarea în domeniul memoriei, Aleida Assmann.
https://www.youtube.com/watch?v=sLsq-Xb1eyo
Consider că este foarte important ca traumele femeilor violate să fie ancorate în memoria colectivă nu doar prin cărți și filme, ci să găsească și un loc în spațiul public, astfel încât o parte mai largă a populației să poată afla despre acestea prin experiența locului.
A message from Bogáta Sárossi, Programme Officer, Goethe-Institut Budapest
Németh Ilona, visual artist; Mészáros Gabi, architect; N. Tóth Anikó, writer, poet
Planned memorial in memory of the women raped during the wars in Budapest
As a young woman, I first read the novel by Alaine Polcz: Woman at the Front – A Report (Frau an der Front. A book by Alaine Polcz, Suhrkamp Verlag about the rapes at the end of the Second World War. (In German by Suhrkamp, translation: Laszlo Kornitzer).
This was also the time of the war in Yugoslavia, in the immediate neighbourhood of Hungary. It was common knowledge that terrible acts were also committed in this war and that women were raped. Later I read many novels about it and watched several feature films, including Anonyma – A Woman in Berlin and Esma’s Secret – Grbavica.
The project to commemorate the women raped during the wars was initiated by the capital city of Budapest in 2020. The specialist partner is the Budapest City Archives, and an independent specialist committee (consisting of historians, art historians and archivists) was commissioned to coordinate the project.
The declared aim of the project has been formulated as follows:
Of all the acts of violence committed against the civilian population during a war, violence against women is the least known, even though it is part of society’s memory. The aim of the project is to promote social understanding of this topic through art on the basis of historical and art-historical research.
By erecting the Memorial to Women Raped in War, which will be created taking into account the issues and sensitivities raised in the consultation series, the City of Budapest aims to create a spiritual and physical space that will help to deal with the trauma on a societal level, while reminding present and future generations that this must not happen (again and again). The memorial would also be a memorial to personal history/stories.
The project consists of three parts:
1) A call to tell personal stories and documents about the everyday life of civilians during the wars and revolutions of the 20th century, and to reflect on how violence (any violence) became part of everyday life. This finds its place in a common archive and can thus be passed on.
2) A research project explores the intertwined history of public space, monuments and the city, and aims to raise awareness of the traditions, contexts and contemporary trends and language of monumental art.
3) In 2021, a public artistic tender for a monument was announced. In 2022, a jury of experts selected the concept to be realised.
The winning artist collective consists of: Németh Ilona, visual artist; Mészáros Gabi, architect; N. Tóth Anikó, writer, poet
Their concept can be seen at:
https://www.elhallgatva.hu/elhallgatva-haborukban-megeroszakolt-nok-emlekezete-emlekmupalyazat-legjobb-helyezest-elert-tervei/
The monument is to be erected on an empty plot of land in the Buda Castle. The application for a building permit has been submitted to the relevant authorities, hopefully the monument can be realised by the end of 2025. The Goethe-Institut also contributed to the project by supporting the realisation of a video interview with memory researcher Aleida Assmann for the research project:
Conversation with Aleida Assmann:
https://www.youtube.com/watch?v=sLsq-Xb1eyo