Ulrich Rückriem | Heinrich Heine Denkmal

Eine Botschaft von Peter Lodermeyer, Kurator, Bonn

Eine persönliche Botschaft
von Peter Lodermeyer

Eine Botschaft von Peter Lodermeyer, Kurator, Bonn

Ulrich Rückriem 
Denkmal für Heinrich Heine | 1982
Afrikanischer Granit, gespalten, geschnitten, poliert, 279 x 225 x 90 cm

Standort
Stadtgarten am Alten Zoll, Bonn

Auf der documenta 7 in Kassel präsentierte Ulrich Rückriem 1982 eine Skulptur in Form eines geschlossenen Granitblocks, die er zuvor ohne Erfolg der Hansestadt Hamburg als Denkmal für Heinrich Heine angeboten hatte. Im November desselben Jahres installierte er eine weitgehend identische, baugleiche Variante in Bonn zwischen dem Ostflügel des Universitäts-Hauptgebäudes und dem Alten Zoll, ­nun allerding mit geöffnetem Mittelteil, wo der Name des Dichters Heinrich Heine zu lesen ist. Die Skulptur wirkt streng, kantig, beinahe archaisch und ist in ihrer formalen Klarheit unmittelbar erfassbar.

Typisch für Rückriems Arbeitsweise ist die Tatsache, dass er den Stein – afrikanischer Granit – ­nicht bildhauerisch formte, sondern mit den basalen Steinmetztechniken Spalten, Schneiden und Polieren bearbeitete. Der untere Teil der Skulptur ist in den Boden eingelassen, sie bildet so ihr eigenes Fundament. Für den mit Sandstrahl in die polierte Fläche gravierten Namen des Dichters wählte Rückriem eine klassische Schrifttype namens „Bodoni mager“, die vorwiegend für literarische Texte verwendet wurde. Die Schrift passt sich also Heine an und nicht der Ästhetik Rückriems.

Nach der Auffassung des Künstlers macht die Eigengestalt einer Skulptur im öffentlichen Raum 50 Prozent der Wirkung aus, die andere Hälfte steuert die der Ort ihrer Aufstellung bei. Der Ort, an dem das Denkmal für Heinrich Heine positioniert wurde, ist perfekt gewählt: in der Nähe des Rheins, nahe der Universität, an der Heine 1819 für kurze Zeit studiert hatte. Noch entscheidender ist die Tatsache, dass in Sichtweite der Skulptur eine Bronzestatue zu sehen ist: das 1865 errichtete, von Bernhard Afinger geschaffene Denkmal für Ernst Moritz Arndt. Arndt war in Bonn einer der ersten akademischen Lehrer Heines gewesen. Doch schon bald distanzierte sich Heine zunehmend von dessen nationalem Denken. 1831 ging er aus politischen Gründen nach Paris ins Exil. So stehen sich mit Afingers und Rückriems Skulpturen in Bonn eine traditionelle figürliche und eine moderne abstrakte Denkmalskonzeption und zugleich zwei konträre politische Haltungen gegenüber.

Eine ausführliche Interpretation von Rückriems Denkmal für Heinrich Heine bietet:
Peter Lodermeyer: „Skulptur, Name, Ort, Kontext. Ulrich Rückriems Heinrich-Heine-Denkmal in Bonn“, in: Wallraf-Richartz-Jahrbuch. Jahrbuch für Kunstgeschichte, Band LXXVI, 2015, S. 227-257

A message from Peter Lodermeyer, curator, Bonn

Ulrich Rückriem
Monument to Heinrich Heine | 1982
African granite, split, cut, polished, 279 x 225 x 90 cm

Location
Stadtgarten am Alten Zoll, Bonn

At documenta 7 in Kassel in 1982, Ulrich Rückriem presented a sculpture in the form of a closed granite block, which he had previously offered unsuccessfully to the Hanseatic City of Hamburg as a memorial to Heinrich Heine. In November of the same year, he installed a largely identical, structurally identical version in Bonn between the east wing of the main university building and the Alter Zoll, but now with an open centre section bearing the name of the poet Heinrich Heine. The sculpture appears austere, angular, almost archaic and is immediately recognisable in its formal clarity.

Typical of Rückriem’s working method is the fact that he did not sculpt the stone – African granite – but worked it using the basic stonemasonry techniques of splitting, cutting and polishing. The lower part of the sculpture is set into the ground, forming its own foundation. Rückriem chose a classic font called ‘Bodoni mager’, which was primarily used for literary texts, to engrave the poet’s name into the polished surface using sandblasting. The font thus adapts to Heine and not to Rückriem’s aesthetic.

 

In the artist’s opinion, the sculpture’s own form in public space accounts for 50 per cent of its impact, with the location of its installation contributing the other half. The location where the monument to Heinrich Heine was positioned was perfectly chosen: near the Rhine, close to the university where Heine had studied for a short time in 1819. Even more important is the fact that there is a bronze statue within sight of the sculpture: the monument to Ernst Moritz Arndt, created by Bernhard Afinger in 1865. Arndt had been one of Heine’s first academic teachers in Bonn. However, Heine soon distanced himself increasingly from Arndt’s nationalist thinking. In 1831, he went into exile in Paris for political reasons. Afinger’s and Rückriem’s sculptures in Bonn thus represent a traditional figurative and a modern abstract monumental concept and at the same time two opposing political stances.

 

For a detailed interpretation of Rückriem’s monument to Heinrich Heine, see:

Peter Lodermeyer: ‘Skulptur, Name, Ort, Kontext. Ulrich Rückriem’s Heinrich Heine Monument in Bonn’, in: Wallraf-Richartz-Jahrbuch. Yearbook for Art History, Volume LXXVI, 2015, pp. 227-257

Un mesaj de la Peter Lodermeyer, curator, Bonn

Ulrich Rückriem
Monument pentru Heinrich Heine | 1982
Granit african, despicat, tăiat, lustruit, 279 x 225 x 90 cm

Locație
Stadtgarten am Alten Zoll, Bonn

La Documenta 7 din Kassel în 1982, Ulrich Rückriem a prezentat o sculptură sub forma unui bloc de granit închis, pe care anterior l-a oferit fără succes orașului Hamburg ca monument pentru Heinrich Heine. În noiembrie aceluiași an, a instalat o variantă aproape identică în Bonn, între aripa de est a clădirii principale a Universității și Alten Zoll, acum cu o deschidere în mijloc, unde poate fi citit numele poetului Heinrich Heine. Sculptura are un aspect auster, colțuros, aproape arhaic și este ușor de înțeles în claritatea sa formală.

Tipic pentru modul de lucru al lui Rückriem este faptul că nu a sculptat piatra – granitul african – ci a lucrat cu tehnici de bază de tăiere, despicare și lustruire. Partea inferioară a sculpturii este încastrată în sol, fiind astfel parte din propriul său fundament. Pentru numele poetului, gravat cu jet de nisip pe suprafața lustruită, Rückriem a ales un font clasic numit „Bodoni mager”, folosit în principal pentru texte literare. Fontul se potrivește cu Heine și nu cu estetica lui Rückriem.

Conform artistului, forma unei sculpturi în spațiul public contribuie cu 50% la efectul său, cealaltă jumătate fiind dată de locul amplasării sale. Locul ales pentru monumentul lui Heinrich Heine este perfect: în apropierea Rinului, aproape de universitate, unde Heine a studiat pentru scurt timp în 1819. Dar, mai important, în apropierea unei alte statui: monumentul pentru Ernst Moritz Arndt, realizat de Bernhard Afinger în 1865. Arndt a fost unul dintre primii profesori ai lui Heine la Bonn, dar Heine s-a distanțat rapid de gândirea naționalistă a acestuia. În 1831, Heine a plecat în exil la Paris din motive politice. Astfel, statuile lui Afinger și Rückriem reprezintă două concepte monumentale diferite și, în același timp, două atitudini politice opuse.

O interpretare detaliată a monumentului lui Rückriem pentru Heinrich Heine poate fi găsită în: Peter Lodermeyer: „Sculptură, nume, loc, context. Monumentul lui Ulrich Rückriem pentru Heinrich Heine în Bonn”, în: Wallraf-Richartz-Jahrbuch. Anuar de istoria artei, Volumul LXXVI, 2015, pag. 227-257